Ganduri perverse, ganduri nesterse imi trec prin cap ca un suvoi de lava, despre doi bulgari, doi mai mult amari, care cautau un nou oras sa se ascunda, sa n-aiba cu ce sa se infunde. Nu-ti face griji, asta nu-i o viata reala, este o lume ireala, imateriala, dar totusi exista undeva: este virtuala.
Acum am de gand sa omor doi bulgari, nu pentru ca as fi rasist sau ceva de genu, pentru ca asa mi-a trecut prin cap: in prima parte am omorat vreo 2-3 puradei cu ajutorul unui trib de maimute canibale, apoi in cea de a doua parte restul familiei ajunge masacrata de vreo doi bulgari. Acum desi parea evident sa omor (iar) niste tigani, am decis ca bulgarii ar fi fost cele mai bune doua tinte. Asa ca ultima poveste urmeaza in urmatorul paragraf, fara s-o lungim prea mult.
Si asa pe o insula populata de nimeni a fost gasita, mai inainte de cei doi bulgari si apoi de restul. Important este ce au gasit ceilalti: nisip patat de sange rosu, ca al nostru, nimic special, nimic rasist. Iar pe nisip era scris: <<Ne pare rau, nu am fost noi de vina, dar am primit rasplata divina>>.
De muraturi nu o sa mai vorbesc, ca nu au nici o legatura cu povestea mea…
the end.
Leave a Reply